Designer sau designer?

Toata lumea vine sa-ti comande chestii "deosebite" , facind un pleonasm, in fond esti format sa iesi din tipare si daca ai "nerv" asta si faci. Daca nu, zici bogda proste ca nu ti se cere nimic "deosebit". Dar ce te faci cind ajungi la capitolul financiar? Se stie foarte bina ca provincia naste talente, multe din ele pleaca in pribegie, altele se incapatineaza sa ramina loco si desigur au de suferit din aceasta cauza suficient de tare si de lung timp.
Cerintele in provincie sunt la fel de mari ca cele din capitala, dar banii sunt cu mult mai putin. De aceea exista exodul spre Bucuresti, in lume, oriunde numai aici nu e de stat. Noi, cei care raminem, suntem mai optimisti, poate, sau mai fraieri, ne vindem ideile pe foarte putin. Dar asta ne pastreaza, poate, mai creativi ca altii.

Nu odata am auzit de colegi care pun in primul rind problema financiara si apoi pe cea a creativitatii, a valorii, sau realizeaza proiectele functie de citi bani au fost pusi in joc.
O fi bine? O fi rau? Eu zic cu convingere ca e rau. Atunci cind banii te conduc, devii cainele tras de lesa.
E greu sa-ti pastrezi verticalitatea, dar e spre binele tau launtric, poate porti aceeasi pereche de blugi obositi de citiva ani, dar inauntrul tau esti mai bogat decit cel cu Harley sau ochelari Gucii.
Se gasesc, daca stii sa cauti, oameni care sa-ti aprecieze talentul si sa te faca sa-ti simti menirea.

Mesajul meu este ca fiecare designer sa-si urmeze calea launtrica, sa persevereze si sa fie optimist. Talentele nu se masoara in obiecte de lux, chiar daca spre asta aspiram cu totii, trebuie sa vezi calea prin care ajungi la miere.

O alta moda este cea a realizarilor de identitati si nu numai pentru firmele de afara. Aceasta practica eu o numesc "prostitutia designului". Fratilor o identitate se gindeste din "n" parti, sint o serie de pasi de urmat care-ti maninca de la citeva zile la citeva saptamini. Cum reusiti voi sa faceti logo-uri la kilogram? Dar, deh, banul conteaza, calitatea ramine in alta curte, departe de lumea voastra. Va intreb citi din voi ati iubit ceea ca ati facut? Cite schite ati facut pentru asta? Sau cite nopti n-ati dormit?

Ideea pe scurt este ca nu vreau sa fac nici prostitutie designareasca, nici sa vind o idee cit nu face, dar fiindca nu fac asta nu inseamna ca nu exist sau ca nu ma chem designer, as zice din contra.
Cu cit bugetul clientului este mai mic, cu atit trebuie sa gasesti solutii acolo unde multi nici nu si-ar bate capul sa caute.
Asa ca sic! voua designerilor in cautare de averi si voua celor care credeti ca putina estetica inseamna design.

PASIUNE e cuvintul cheie pentru tot bla bla-ul de mai sus si poate.... v-am facut sa meditati