concursuri designaresti


http://www.designineurope.com

Dedicated to decision-makers, DESIGNINEUROPE presents a selection of 57 European agencies

http://www.eulda.com/

EULDA is the new high-profile graphic design award scheme that will reward the finest logos designed in Europe.

http://www.americandesignawards.com/annual.html

The American Design Awards was founded in the year 2000 by design professional and educator Brandon McKay, as well as graphic designers Kevin and Art Javid of San Diego, California. Their mission was to not only provide the graphic and web design community (domestic and international) with a legitimate and accessible design awards program, but more importantly educating graphic artists worldwide on the importance of upholding and practicing ethical design guidelines.

Muncile noastre

Firma Vektor Design, pe care o manageriez, are o experienta vasta in domeniul identitatilor de companie. Am creat ceva marci pentru firme iesene si nu numai si ne mindrim cu unele din ele care au devenit marci de renume national.
Dar, asa cum se intimpla de obicei, cel mai greu este sa vorbesti despre munca ta. De aceea va invit sa priviti.

Fabio Novembre

Mai mult mesaje decit mobilier in sine, mai mult jocuri volumetrice decit schema functionala, piese nu sint create din dorinta de a face design-ul mai bun sau de a-l face pe cel care-l foloseste sa se simta confortabil. Sunt obiecte care transmit o poveste, un crez sau o constatare, si pe care le putem folosi ca mijloace pentru a intelege mai bine aceasta poveste.

Karim Rashid

http://www.karimrashid.com/

Tord Boontje

Folosindu-se de tehnologii de ultima ora pentru a crea piese de mobilier, corpuri de iluminat si obiecte din sticla care par a fi lucrate manual, designer-ul olandez, stabilit in Londra, inca din perioada studiilor, a readus in atentia publicului imagini romantice si decoratiuni florale complicate inspirate din estetica secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea.

http://www.tordboontje.com/

Ce inseamna DESIGN-UL?


Pentru mine inseamna aspiratia spre forma perfecta. Dorinta de a atinge prin forma respectul si invaluirea ei in emotional si mister.

Indiferent de domeniul lui- design industrial, graphic, ambiental etc- e bine sa fii ghidat de sentiment, dar sa lucrezi rational. Suntem de multe ori inclinati sa dam functionalului o mai mare importanta in detrimentul esteticului. Se stie ca echilibrul sta la baza tuturor lucrurilor de valoare, de aceea in design, poate mai mult decit in alte domenii, echilibrul acesta trebuie cautat cu inversunare.
Sint atit de multe marci sau obiecte care le vedem, le acceptam, dar nu le iubim. Nu ne cheama cu nimic, nu ne fac sa fim dependenti, sa le iubim. Avem in jurul nostru atitea exemple de marci "dragalase", lipsite de continut, care nu fac decit sa-ti incinte ochiul. Dar oare asta este de ajuns??? Nu este! O astfel de marca te chinui s-o retii, sa retii macar graphica ei, daca nu ceea ce reperezinta ea. Sunt designeri, sau nu neaparat, care stiu sa folosesca forte bine culorile, fonturile, sa faca o compozitie reusita cu care sa te manipuleze. De multe ori aceste marci rezista foarte putin, sunt sezoniere si disparitia lor nu lasa nici un sentiment de regret, fiindca o astfel de marca nu te-a impresionat, nu a facut sa vibreze nimic in tine, motiv pentru care o inlocuiesti foarte usor cu altceva, poate la fel de sezonier, poate mai bun.
Cred si sper ca incet incet oamenii vor intelege ca forma fara fond este o mare pacaleala si vor renunta in a mai accepta orice, oricum.

Lumea de afara -lumea dinauntru


Te plimbi, putin ce-i drept, prin Europa si, vrind nevrind, te intorci acasa, unde mereu ai sa te intrebi ca pacate ai de ispasit de trebuie sa traiesti aici.
Daca pasii te poarta intr-o lume a design-ului la superlativ, cum ar fi Messe Dusseldorf, un tirg al producatorilor si designerilor de standuri expozitionale si tot ce tine de acesta industrie, ai si mai multe intrebari sa-ti pui la intoarcerea acasa.

Ajungi in Dusseldorf, un oras cladit in jurul unui centru expozitional, unde toate drumurile duc spre acesta zona-care te lasa masca de la intrare. O zona pregatita prin zeci de pavilioane sa primesca mii de expozanti si vizitatori din toata lumea. Vrei sa cauti un defect sa vezi chichita care sa te faca sa zici -vezi nici ei nu-s perfecti, dar nu gasesti nimic sa reprosezi. O perfectiune care te doare, te macina. De ce ei da si noi nu?
Intri, deja obosit de atitea superlative, in pavilonul cu minunatii. Ramii masca. Te uiti in jur si nu stii ce sa crezi. iti vine sa plingi, sa rizi, emotii ciudate te incearca. Cu toate metodele moderne de informare crezi ca esti la curent cu tot ce se intimpla in lume in materie de design, dar nu e asa. Vizitarea acestui tirg te face sa te simti un papuas care n-are habar de lumea civilizata.
Vezi materiale care habar nu ai ce sint, forma care sfideaza imaginarul si gravitatia. Combinatii interesante de texturi, cromatica exploziva etc.
Pui mina, te miri, te extaziezi, esti multumit, insa, cind uitindu-te in jur vezi ca mai sint si altii la fel de stupefiati si atunci te mai mangiie gindul ca mai sunt si altii care au de recuperat zeci si sute de ani.

Dupa aceasta experienta care te-a marcat profund te intorci acasa si astepti cu nerabdare primul client care sa-ti ceara ceva "desosebit". Cind vine, in cele din urma, beat de fericire te apuci sa creezi. schite, idei nastrusnice, nopti in care dormi cu foia linga perna. Gata, se aproba! Entuziasm de ambele parti.
Ajungi la executie. Cine, unde, cum?
OK! Gasesti sau asa crezi. Abea acum incepe calvarul, Nimeni nu vrea sa faca chestiile "deosebite" ale designerilor. Ba mai mult, ti se reproseaza: " de ce dracu tot vii cu chestii care nu le-a mai facut nimeni?" Te zbati, te chinui, esti la mina unuia sau altuia care daca are chef iti face si ciudateniile tale, daca nu te abureste ca nu-i timpul suficient, ca nu-i materialul pe stoc etc. Si uite asa ajungi ori sa faci o schimonosenie de lucrare sau mai rau (sau mai bine!) sa renunti cu totul la a mai realiza ceva.
Ramai cu gustul amar ca la noi daca nu se face usor-nu se poate realiza - din motive de lene romaneasca.
Mai sunt si cazuri si cind ajungi la un final fericit, proiect propus-proiect realizat. Dar cit efort??? Nici macar nu te mai poti bucura.
Occidentul cu toate ale lui ramine o amintire care usor se prafuie.

Si totusi de ce la ei se poate si la noi nu???

Designer sau designer?

Toata lumea vine sa-ti comande chestii "deosebite" , facind un pleonasm, in fond esti format sa iesi din tipare si daca ai "nerv" asta si faci. Daca nu, zici bogda proste ca nu ti se cere nimic "deosebit". Dar ce te faci cind ajungi la capitolul financiar? Se stie foarte bina ca provincia naste talente, multe din ele pleaca in pribegie, altele se incapatineaza sa ramina loco si desigur au de suferit din aceasta cauza suficient de tare si de lung timp.
Cerintele in provincie sunt la fel de mari ca cele din capitala, dar banii sunt cu mult mai putin. De aceea exista exodul spre Bucuresti, in lume, oriunde numai aici nu e de stat. Noi, cei care raminem, suntem mai optimisti, poate, sau mai fraieri, ne vindem ideile pe foarte putin. Dar asta ne pastreaza, poate, mai creativi ca altii.

Nu odata am auzit de colegi care pun in primul rind problema financiara si apoi pe cea a creativitatii, a valorii, sau realizeaza proiectele functie de citi bani au fost pusi in joc.
O fi bine? O fi rau? Eu zic cu convingere ca e rau. Atunci cind banii te conduc, devii cainele tras de lesa.
E greu sa-ti pastrezi verticalitatea, dar e spre binele tau launtric, poate porti aceeasi pereche de blugi obositi de citiva ani, dar inauntrul tau esti mai bogat decit cel cu Harley sau ochelari Gucii.
Se gasesc, daca stii sa cauti, oameni care sa-ti aprecieze talentul si sa te faca sa-ti simti menirea.

Mesajul meu este ca fiecare designer sa-si urmeze calea launtrica, sa persevereze si sa fie optimist. Talentele nu se masoara in obiecte de lux, chiar daca spre asta aspiram cu totii, trebuie sa vezi calea prin care ajungi la miere.

O alta moda este cea a realizarilor de identitati si nu numai pentru firmele de afara. Aceasta practica eu o numesc "prostitutia designului". Fratilor o identitate se gindeste din "n" parti, sint o serie de pasi de urmat care-ti maninca de la citeva zile la citeva saptamini. Cum reusiti voi sa faceti logo-uri la kilogram? Dar, deh, banul conteaza, calitatea ramine in alta curte, departe de lumea voastra. Va intreb citi din voi ati iubit ceea ca ati facut? Cite schite ati facut pentru asta? Sau cite nopti n-ati dormit?

Ideea pe scurt este ca nu vreau sa fac nici prostitutie designareasca, nici sa vind o idee cit nu face, dar fiindca nu fac asta nu inseamna ca nu exist sau ca nu ma chem designer, as zice din contra.
Cu cit bugetul clientului este mai mic, cu atit trebuie sa gasesti solutii acolo unde multi nici nu si-ar bate capul sa caute.
Asa ca sic! voua designerilor in cautare de averi si voua celor care credeti ca putina estetica inseamna design.

PASIUNE e cuvintul cheie pentru tot bla bla-ul de mai sus si poate.... v-am facut sa meditati